DREPTUL LA VIAŢĂ

 

Înconjurat de prea multe griji, mereu în criză de timp, cu sănătatea şubredă şi cu programul dat peste cap, parcă nu mai ai putere nici să rezolvi obligaţiile personale, dar, inevitabil, afli despre o mare nedreptate care se petrece în jurul tău: avortul. Te gândeşti cu tristeţe că foarte mulţi copii nu se mai pot bucura de frumosul dar dat nouă de Dumnezeu: VIAŢA. Nu se pot bucura de razele soarelui, de privirea caldă a mamei, de joaca prin zăpada pufoasă, de zâmbetul gingaş al unor persoane dragi, nu au dreptul la iubire, feri­cire, libertate, la... viaţă.

Tinerii iresponsabili de astăzi se îndepărtează de adevăratul sentiment de iubire, înlocuindu-l cu satisfacerea poftelor trupeşti şi nu se mai gândesc la urmări. Acest lucru le schimbă mentalitatea într-una egoistă, pătimaşă, iar, când apare o sarcină nedorită, aleg cu uşurinţă calea avortului prin pi­lule sau chiuretaje, încearcand să-şi justifice fapta prin amăgirea că viaţa nu începe în momentul concepţiei, sau chiar dacă începe ... (CLICK PENTRU A CITI ARTICOLUL COMPLET)

Dreptul la Viata - spune NU avortului

Cade-o lacrimă din Cer

Din când în când mai cade câte-o lacrimă din Cer,

Dar nimeni nu ia seamă să se-ndrepte,

Indiferenţa rece azi ucide suflete

Iar Dumnezeu plânge pentru copiii care pier.

- De ce eşti trist şi plângi, Tu, Doamne?

Purtând în mâini un copilaş zdrobit?

Din ale Tale palme

Picură sânge îndoit…

Şi dintr-o vale, roşie de sânge,

Plină de sufleţele care gem,

Se-aude cinva că plânge

Cerând eliberare din blestem.

Este femeia, care mamă nu mai poate fi numită

Pentru c-a omorât sarcina nedorită.

Iar plânsul pruncilor ucişi mereu

Se-aude trist, ca un prelung ecou.

Din ochii lui senini şi blânzi

Curg lacrimi limpezi dar şi grele,

Plânge Iisus al lumii-ntregi păcat

Şi nedreptăţile cumplite ale mele.

Bogdan Alexandru Popescu

18 martie 2010

Ora 0:51